Si uite asa, ne-am trezit ca nu mai e vorba de un Tratat Constitutional (pentru ca tratat + constituie = constitutie, unde constituie = moartea statului national adusa de cei sapte calareti ai apocalipsei) optandu-se pentru titlul mult mai prietenesc si de ce nu, mai apropiat de oameni de Tratat de reforma (?!). Adica, in principiu, se iau tratatele deja existente, se revizuiesc si se incearca sa se salveze cat se poate din odioasa constitutie. Pentru ca confrom unora si altora aceasta ar fi instaurat o noua ordine politica, se renunta la referirile la simbolurile statale: steag, imn dar se pastreaza alte articole necesare convietuirii in 27. Se numara printre acestea instaurarea functiilor de presedinte si ministru de externe, schimbarea componentei comisiei, curtea de justitie primeste noi prerogative, se introduce o noua schema de vot care face dificila respingerea initiativelor legislative de catre un stat membru sau de catre o minoritate de state, Carta Fundamentala a Drepturilor Omului devine obligatorie din punct de vedere legal pentru toate statele mai putin Marea Britanie, dar nu apare decat in anexa. Uniunea capata un fel de personalitate juridica dar nu poate actiona decat cu acordul statelor membre si deci nu poate participa in cadrul organizatiilor internationale ca entitate unica, representand interesul membrilor sai, desi exista o asa-zisa politica externa si de securitate comuna (PESC). Fara sa intru prea adanc in meandrele ordinii juridice europene, zic doamne fereste sa se atinga cineva de structura actuala a Uniunii (faimosii 3 stalpi pe care fostul tratat ii desfiinta.) Anumite prerogative aflate in zona de cooperare in justitie si afaceri interne sunt asumate de catre institutiile europene in timp ce politica externa primeste un usor impuls in a deveni cu adevarat comuna.
E un pas inainte, daca ne gandim ca pana in iunie nu stia nimeni ce e de facut, dar dupa parerea mea putin seminficativ pentru proiectul european. Identitatea Uniunii nu este in continuare clarificata: nici stat, nici organizatie si ne putem astepta ne mai lovim de aceasta dilema in viitor. S-a ales, ca de obicei integrarea cu picatura in locul unei solutii radicale si de durata. Dincolo de reformele timide, felul in care se cladeste noul tratat nu rezolva problema deficitului democratic. Pentru ca nu mai e vorba de o “constitutie” ci de un tratat oarecare s-a decis ca implicarea cetatenilor in prima faza nu este neaparat necesara, recurgandu-se la negocieri in spatele usilor inchise si la formularea tratatului de catre un grup misterios de experti legali numiti de fiecare stat in parte. O prima versiune este accesibila pe site-ul Consiliului dar numai in franceza si in engleza, iar limbajul proiectului legislativ nu este accesibil cetateanului de rand. Anglofonii pasionati de cuvinte incrucisate se pot convinge la:
http://www.consilium.europa.eu/igcpdf/en/07/cg00/cg00001.en07.pdf
Tratatul se va definitiva in cadrul unei conferinte interguvernamentale, cum ne-au obisnuit mai marii nostri conducatori, dupa care se va purcede la ratificarea in fiecare stat membru in parlament sau prin referendum, sperandu-se sa “treaca” fara prea mult scandal. Totul cat se poate de repede. In octombrie vom avea textul final iar din ianuarie vor incepe ratificarile.
Sunt dezamagita, deci de acest compromis politic si sper ca intr-o buna zi interesele electorale si nationale vor fi lasate de-o parte iar capetele luminate care ne reprezinta vor realiza ca solutia la problemele Ununii este elaborarea unei constitutii care sa implice in mod activ cetatenii europeni si care sa fie ratificata de catre un demos european. Dar asta... intr-o alta ordine legislativa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu